Școala, religia și discernământul

În ultima perioadă s-a discutat aprins despre introducerea religiei ca materie opțională de examen pentru bacalaureat. Am văzut argumente pro și contra, venind dinspre cultele religioase, politicieni, jurnaliști și oameni de știință. Dar oamenii, oamenii ce zic?

Uite-așa a apărut ideea de a face un minisondaj prin Frappe Digital pe această temă, ca să înțelegem mai bine ce cred oamenii obișnuiți despre acest subiect. Am întrebat 1104 persoane între 18 și 65 ani din mediul urban (pe o structură demografică reprezentativă) și se pare că nu a fost deloc un demers inutil, căci rezultatele sunt cu adevărat interesante.

Astfel 7 din 10 români (71%) cred că e o idee bună să se predea religia în școli. . În același timp, un procent chiar mai mare a acelorași oameni (74%) zic – atenție! – că e o idee proastă să se introducă religia ca materie opțională de examen la bacalaureat.

Păi cum vine asta, veți spune – vorbim de aceiași oameni? Suntem oare un popor de oameni schizoizi?

Răspunsul e ca la Radio Erevan: Da, este adevărat. Doar că nu vorbim despre lucruri diametral opuse. Și există explicații. Și de fapt așa este normal să fie.

Să remarcăm pentru început că românii sunt un popor cu frica lui Dumnezeu. Dintre țările europene, România primește coroniță și unul din premiile 1, 2 sau 3 în mai toate sondajele de opinie în care se măsoară sentimentul sau angajamentul religios. În același timp, alte studii pe care le-am realizat de-a lungul timpului arată că în mintea românilor credința în Dumnezeu face casă bună cu astrologia, numerologia, practicile păgâne sau ezoterice. Românii se duc la biserica și apoi la  ghicitoare, astrologi sau vrăjitoare fără să aibe nici cea mai mică disonanță.  Așadar nu ar trebui să ne mire confortul mental cu care românii pun la un loc știința și religia. De aici până la  deschiderea românilor către predarea religiei în școli este doar un pas mic (și foarte logic).

Pe de altă parte, când vine vorba de examenul de bacalaureat se activează o altă zona a creierului. Așteptările oamenilor de la școală sunt legate de performanța academică. Moștenirea comunistă în care performanța academică era aspirațională a trecut prin câteva transformări majore după revoluție, dar a rămas imprimată în ADN-ul nostru. Vedem de exemplu în același studiu că majoritatea covârșitoare a oamenilor (88%) consideră o idee bună introducerea examenelor obligatorii pentru admiterea la facultate. Cum ar veni, e bine să fie religie în școli, atâta timp cât ea nu denaturează șansele copiilor de a avea succes în lumea pământească. Și ce exemplu mai bun de denaturare a scopului școlii am avea decât acela de a substitui performanța academică cu cea religioasă la examenul de bacalaureat?

Ca să fie tacâmul complet, tot aceiași oameni care se simt confortabil cu religia în școli (71%) spun că ar fi o idee bună să se predea în școli educația sexuală  (90%) sau cea financiară (98%). Nu  e tocmai ce s-ar aștepta cultele religioase de la proprii enoriași, dar e un pas mare înspre definirea educației că instrument de pregătire a copiilor pentru Viață (cu v mare). Altfel spus, românii au optat să dea Cezarului ce-i al Cezarului și lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu.  Iată o probă de discernământ care merită să fie aplaudată.